Tu, Domnul care mă vede,
Eu, omul, cu sufletul străpuns.
Tu, Domnul care de mine se îngrijește,
Eu, robul din nou-născut.

Tu, Domnul cel Preaînalt,
Eu, robul răscumpărat.

Tu, Păstorul minunat,
Eu, oița rătăcită.
Tu, Păstorul dedicat,
Eu, cea din nou găsită.

Tu, Păstorul cel credincios,
Eu, ființa cea de jos.

Tu, Domnul care știe și ce nu este pătruns,
Eu, ca nisipul ascuns de mare.
Tu, Domnul cel ce știe și-n ascuns,
Eu, ca umbra de sub soare.

Tu, Domnul Atotștiutor,
Eu, omul cel minor.

Tu, Foc ce arde veșnic,
Eu, jar aproape stins.
Tu, Brațul cel puternic,
Eu, sufletul cuprins.

Tu, Focul cel etern,
Eu, omul efemer.

Tu, Stânca neclintită,
Eu, frunză purtată-n vânt.
Tu, puterea nemărginită,
Eu, un simplu gând aproape frânt.

Tu, stânca cea puternică,
Eu, ființa cea slăbită.

Tu, Domnul plin de milă,
Eu, inima rănită.
Tu, Dragoste curată,
Eu, ființă izbăvită.

Tu, Domnul cel milos,
Eu, robul neputincios.

Tu, Izvorul vieții,
Eu, vasul însetat.
Tu, definiția bunătății,
Eu, lutul modelat.

Tu, totul ești, ai fost și mereu vei fi,
Iar eu sunt creația ce învață a rodi.